Filmul lui Tarkovski este o „dramă a durerii și a redresării parțiale” concentrată asupra psihologiei echipajului stației de pe Solaris. Tarkovski a dorit astfel să abordeze mai profund emoțional și intelectual genul științifico-fantastic, considerat de el ca fiind superficial. Filmul tratează un fenomen central al analizei critice-psihologice a lui Klaus Holzkamp asupra percepției umane: condițiile de percepție a lumii umane sunt semnificative pentru ființele umane. Este este o specie complexă noetică – o specie cu proprietatea gândirii, care a evoluat în condiții complet diferite de ale noastre.
DOI: 10.13140/RG.2.2.23737.01120
Etichetă: Andrei Tarkovsky
Solaris, regia Andrei Tarkovsky – Tehnica cinematografică
Tarkovsky a dezvoltat o teorie a cinematografiei pe care a numit-o „sculptarea în timp”. Prin aceasta el a vrut să evidențieze caracteristica unică a cinematografiei ca mediu, aceea de aborda experiența noastră despre timp și de a o modifica. Filmul neregulat transcrie timpul în timp real. Folosind filmări lungi și câteva tăieturi în filmele sale, el a urmărit să ofere spectatorilor un sentiment de trecere a timpului, timpul pierdut și relația dintre un moment de timp și altul. El consideră cinematografia ca o reprezentare a curenților distinctivi sau undelor de timp, transmise în film prin ritmul său intern. Ritmul este în centrul „filmului poetic.”
DOI: 10.13140/RG.2.2.35151.33447
https://www.telework.ro/ro/solaris-regia-andrei-tarkovsky-tehnica-cinematografica
Filmul Solaris, regia Andrei Tarkovsky – Aspecte psihologice și filosofice
Principalele aspecte psihologice și filosofice desprinse din filmul Solaris regizat de Andrei Tarkovski, precum și tehnicile cinematografice utilizate de regizor pentru a-și transmite mesajele spectatorului.
În ”Introducere” prezint pe scurt elementele relevante din biografia lui Tarkovski și o prezentare generală a romanului Solaris a lui Stanislav Lem și filmul Solaris în regia lui Andrei Tarkovsky. În ”Tehnica cinematografică” vorbesc despre ritmul specific al scenelor, mișcarea radicală declanșată de Tarkovsky în cinematografia modernă, rolul elementelor simbolice și iconice, , și afinitățile cu zona fantastică a literaturii ruse. În ”Aspecte psihologice” analizez problema comunicării într-o societate umană a viitorului considerată de Tarkovsky ca rigidă, obsesia casei, și evoluția personală a lui Kris, Hari, și a relațiilor dintre ei. În ”Aspecte filosofice” se analizează filmul prin prisma filosofiei minții (dualismul cartezian, reducționismul și funcționalismul), a problemei identității personale, a teoriei spațiilor heterotopice dezvoltată de Michel Foucault, și interpretările semantice care se pot deduce din film. De asemenea, se analizează problema identității personale prin prisma filosofiei lui Locke. ”Concluziile” expun ideile generale rezultate din acest eseu, respectiv că tentativele omului de a clasifica și de a păstra forme de interacțiune cu entități necunoscute vor fi întotdeauna condamnate la eșec și vor reflecta o greșeală majoră în lumea panoptică în care trăim. În acest cadru de analiză a filosofiei minții, funcționalismul pare a fi cel mai intuitiv.
Solaris este, totuși, un film care începe ca o căutare a răspunsurilor și ajunge să ofere aceste răspunsuri împreună cu o serie de întrebări cu totul diferite.
Cuvinte cheie: Solaris, Andrei Tarkovsky, film, tehnica cinematografică, psihologie, filosofie, dualism minte-corp, identitate personală, heterotopia
CUPRINS
Abstract
Introducere
1 Tehnica cinematografică
2 Aspecte psihologice
3 Aspecte filosofice
Concluzii
Bibliografie
Note
DOI: 10.13140/RG.2.2.24928.17922
(02.06.2018)
Filmul Solaris, regia Andrei Tarkovsky – Aspecte psihologice și filosofice