Filmul lui Tarkovski este o „dramă a durerii și a redresării parțiale” concentrată asupra psihologiei echipajului stației de pe Solaris. Tarkovski a dorit astfel să abordeze mai profund emoțional și intelectual genul științifico-fantastic, considerat de el ca fiind superficial. Filmul tratează un fenomen central al analizei critice-psihologice a lui Klaus Holzkamp asupra percepției umane: condițiile de percepție a lumii umane sunt semnificative pentru ființele umane. Este este o specie complexă noetică – o specie cu proprietatea gândirii, care a evoluat în condiții complet diferite de ale noastre.
DOI: 10.13140/RG.2.2.23737.01120