Moartea în societate și cultură

În societate, natura morţii şi conştientizarea omenirii de propria mortalitate a fost de mii de ani o preocupare a tradiţiilor religioase ale lumii şi dispute filosofice. Aceasta include credinţa în înviere (asociată cu religiile abrahamice), reîncarnarea sau renaşterea (asociate cu religiile dharmice), sau ideea conştiinţa încetează definitiv să mai existe, cunoscută sub numele de uitare veşnică (asociată cu ateismul).

Ceremoniile de comemorare a morţii pot include diferite practici şi ceremonii de doliu şi înmormântare în onorarea decedat. Rămăşiţele fizice ale unei persoane, de obicei cunoscute drept cadavru sau corp, sunt de obicei îngropate întregi sau incinerate, deşi printre culturile lumii există o varietate de alte metode de metode mortuare. În limba română, binecuvântarea pentru o persoană moartă include expresia „Odihnească-se în pace!”.

Moartea în societate și cultură

Semnificaţia teologică a Paştelui

Noul Testament leagă Cina cea de taină și crucificarea lui Iisus de Paștele evreiesc și exodul din Egipt. Iisus s-a pregătit pe el însuși și pe discipolii săi pentru moartea sa în timpul Cinei, dând mesei de Paștele evreiesc un nou înțeles. El a identificat pâinea și cupa de vin ca simbolizând corpul său care va fi sacrificat curând și sângele său care urma să fie vărsat. În Prima Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 5, el spune: “Curățiți aluatul cel vechi, ca să fiți frământătură nouă, precum și sunteți fără aluat; căci Paștile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.“, făcând referire la tradițiile Paștelui evreiesc și identificându-se cu mielul Pascal.

Semnificaţia teologică a Paştelui