Aluzii

Asta e. Amintirea zilelor cu rouă. Din păcate, vine o vreme când, în loc de roua dimineţilor de vară vom da de bruma cenuşie a toamnei. Şi aceste zile sunt aproape. Foarte aproape.

Mai multe la http://www.sfetcu.com

E timpul durerii. Durere temporală.

Tăcere…

Chiar aşa, ia să aliniez eu lângă cafea şi un pahar cu ceva în el. Şi să dau drumul şi la un Leonard Cohen, ca să fiu complet în ton cu atmosfera de afară.

Acuma, parcă nici nu mai îmi vine să plec la culcare!

Ştiu, tre‘ să fiu “cuminte”. Să nu beau, să nu fumez, să nu fac prostii. Problema e, je m‘en fiche de anything. Asta e filozofia mea de viaţă. şi am de gând să mi-o păstrez.

Atunci când voi face pentru că aşa trebuie, înseamnă că am murit.

Şi nu am de gând să mor aşa curând, nici măcar dpdv principial.

Am renunţat la orice pentru a spune ce cred şi cum cred.

Ăsta e sensul real al vieţii.

Altfel, şi eu şi tu, am fi doar o “legumă”.

Crezul personal e above the life. Cu o condiţie: să fie al tău, din străfunduri, nu impus de circumstanţe.

Asta e!

Arestarea lui Cristian Cioacă pentru că a umblat în emailurile nevestei lui, Elodia Ghinescu, bate în seara asta de departe toate celelalte ştiri TV, inclusiv cele despre începerea urmăririi penale a celor 8 miniştri.

Între timp, tocmai s-a terminat o nouă conferinţă de presă a Preşedintelui Traian Băsescu, care a vorbit din nou despre nimic. Adicătelea, a repetat ce a spus în conferinţa de presă anterioară despre Norica Nicolai, şi a spus că a avut o nouă întâlnire cu Primul Ministru Călin Popescu Tăriceanu în cadrul căreia, după cca o oră, a rămas aşa cum s-a stabilit. Adică fiecare a venit cu ideile lui, şi a plecat tot cu ale lui.

Pentru familia noastră, şi pentru mine în special, Revelionul de anul acesta va fi unul cu totul special: un revelion trist. Va fi pentru prima dată în care sărbătorile de iarnă, Crăciunul şi Reveionul ne va găsi cu un membru al familiei lipsă: câinele nostru, Alma.

Cine nu a avut un animal la care să ţină aproape mai mult decât la el însuşi, nu va înţelege aceste sentimente. Dar Alma a fost pentru noi cu mult mai mult decât un cîine, a fost efectiv un membru al familiei “cu drepturi depline”. Copii se jucau cu ea în pauzele de învăţat şi ori de câte ori aveau chef de joacă, pentru soţie Alma era prietenul, confidentul şi partenerul de discuţii atunci când era singură acasă, iar pentru mine era partenerul de navigare pe Internet în nopţile liniştite şi cu muzică de atmosferă pusă uşor să susure în boxele computerului. Îi plăcea acest gen de muzică, şi nu se culca pînă spre dimineaţă când, în momentul în care auzea sunetul specific de la închiderea calculatorului, se ridica, făcea cîţiva paşi spre uşă, se oprea, întorcea capul şi mă aştepta şi pe mine ca să mergem împreună la culcare.

Oricare dintre noi ar fi ajuns acasă, Alma ne simţea paşii încă de pe scările blocului, aştepta nerăbdătoare la uşă, şi începea să latre şi să sară în sus de bucurie când deschideam uşa. Iar atunci când unul dintre noi era supărat, Alma simţea, venea lângă el şi începea să îl lingă. De multe ori, era suficient să o mângâi pe Alma pentru a-ţi trece supărarea.

Ultimul Revelion, cel de anul trecut, l-am făcut acasă la noi. Alma a fost o prezenţă permanentă printre invitaţi, întotdeauna se bucura când aveam invitaţi şi se împrietenise cu toţi prietenii noştri.

Din păcate, în iunie anul acesta, Alma a murit după o lungă suferinţă, din cauza neştiinţei noastre şi a incompetenţei medicilor veterinari la care am apelat atunci când încă mai putea fi salvată.

Astfel încât am decis ca anul acesta să facem Revelionul acasă, doar în familie. La miezul nopţii ne vom întâlni cu mai mulţi prieteni la focurile de artificii pentru a bea o şampanie împreună. Voi vărsa un pahar de şampanie şi o lacrimă şi pentru Alma. Nu ştiu cum se face, dar se pare că nu amintirile dor, ci anumite momente, flash-back-uri care parcă îţi explodează în piept.

Pe timpul vieţii, Alma a avut un sit propriu al ei, la http://www.dogs.tiptophot.com. După ce a murit, situl respectiv a rămas exact aşa cum era atunci, şi am realizat un sit special în memoria ei la http://alma.sfetcu.com/, dar pe care nu am avut încă puterea să îl finalizez.

În videoclip, Alma în timpul ultimului Revelion petrecut împreună.

Sărbători fericite Alma, sper să existe un Rai al câinilor în care să te bucuri de binele pe care l-ai făcut cât timp ai fost în viaţă!