Pe 1 martie avem una din cele mai frumoase, delicate şi vechi sărbători specifice, Mărţişorul. Semnificaţiile cumulate sunt multiple, dar toate au trei trăsături specifice: renaşterea, sensibilitatea, şi atenţia specială acordată femeilor.

Mărţişorul oferit cu această ocazie femeilor se consideră că aduce noroc şi bunăstare. Unii consideră că roşul simbolizează primăvara şi albul iarna, Mărţişorul fiind sărbătorit la întretăierea celor două anotimpuri. Personal prefer versiunea conform căreia cele două şnururi reprezintă dragostea şi sinceritatea. Această simbolisitică se încadrează şi mai bine cu florile timpurii de primăvară asociate acestei sărbători. în special ghiocelul.

Există dovezi arheologice conform cărora Mărţişorul are o tradiţie de peste 8 mii de ani, datând din vremea geţilor. Ulterior se sărbătorea asemănător zeul Marte ca principalul protector al fertilităţii şi al vegetaţiei, iar tracii sărbătoreau într-un mod asemănător zeul Marsyas Silen.

La femeile dace se regăseşte foarte clar această tradiţie, ele purtând monezi sau pietricele legate cu fire de lână roşii şi albe, pentru bunăstare şi fertilitate.

Obiceiuri asemănătoare se regăsesc în toată zona Balcanilor, în special în Bulgaria (sărbătoarea denumită Marteniţa – Мартеница), Macedonia şi Albania.

Ce spune media:

“Potrivit deciziilor adoptate de Adunarea Generala a Clubului Roman de Presa privind reformarea organizatiei, marti, 27 martie, s-au semnat actele pentru infiintarea Asociatiei Jurnalistilor din Romania, organizatie care isi propune sa reprezinte interesele profesionale ale ziaristilor romani”, anunta un comunicat al CRP, citat de Rompres si ziarul financiar electronic www.SMARTfinancial.ro. Semnatarii actelor de înfiintare a organizatiei s-au angajat sa sprijine “in mod activ initiativele cu caracter deontologic si de profesionalizare a jurnalistilor din Romania”.

Ce am constatat din propria experienţă:

Sunt un oarecare, dar îndeplinesc toate cerinţele stipulate de statutul AJR pentru a fi acceptat ca nou membru (am articole scrise de peste 10 ani în ziare şi reviste, în general din domeniul IT, o carte unde sunt coautor, şi sute de articole publicate electronic, unele citate ca referinţă de publicaţii prestigioase externe, cărţi electronice, etc.).

Urmare a acestui fapt, şi pentru că am considerat că AJR poate fi o organizaţie care mă poate ajuta în activitatea mea publicistică, am vrut şi eu să devin membru. Am transmis toate documentele solicitate, dar am primit un răspuns neaşteptat: nu am nicio recomandare de la un alt membru AJR. În prezent sunt foarte puţini membri AJR, niciunul nu a auzit de mine, şi niciunul nu este din Drobeta Turnu Severin. Deci, nu am cum să fiu recomandat de un membru AJR.

La acest răspuns al meu, mesajul email primit de la secretariatul CRP care asigura interimar activitatea AJR, a fost: “Conditia privind recomandarea este obligatorie. Cred ca puteti incerca sa contactati membrii AJR din provincie, sau chiar pe cei din Bucuresti, la telefoanele redactiilor lor, nu cred ca ar trebui sa plecati de la premisa ca nu aveti nicio sansa. Va doresc mult succes.”

Conform statutului AJR, “Poate deveni membru al AJR orice persoana fizica care:
a) promoveaza profesionalismul, valorile morale ale jurnalismului si raspunderea civica si sociala a acestei profesiuni;
b) isi exprima acordul cu si respecta Statutul, Codul Deontologic al Ziaristului si celelalte acte constitutive ale Asociatiei;
c) contribuie la dezvoltarea patrimoniului Asociatiei si participa la actiunile acesteia;
d) plateste taxa de inscriere si cotizatiile stabilite.”

Îndeplinesc toate aceste condiţii, dar cea cu recomandarea nu este trecută în Statut. Concluzia logică pentru mine este că Asociaţia Jurnaliştilor din România nu are de gând, în fapt să reprezinte interesele jurnaliştilor din România, constituindu-se doar ca o organizaţie elitistă care va pretinde că reprezintă interesele tuturor jurnaliştilor dar va apăra în realitate interesele unui grup restrâns de jurnalişti. În situaţia mea concretă, dacă aş fi contactat un membru AJR şi acesta ar fi acceptat să mă recomande (ce vremuri, îmi aduc aminte!), atunci acesta ar fi făcut recomandarea respectivă doar ca o etapă pur formală, sau dintr-un interes subiectiv care ar fi contrazis flagrant valorile declarate ale Statutului.

Sper să mă înşel, dar părerea mea este că AJR se încadrează în lungul şir de dezamăgiri ale României post revoluţionare.

Să le fie de bine!

8 dimineaţa. O să mă culc în câteva ore. Ţinut promisiunea, am băut chiar mai multe pahare de şampanie şi zaibăr pentru voi, prietenii mei. Acuma merge foarte bine un suc de lămâie. Dar cred că o să încerc mai întâi cu nişte bere neagră rece. Nimic de mâncare, să nu aud aşa ceva!

Afară a nins uşor, mai degrabă fulgi mici condensaţi din aer de gerul puternic.

Fost şi la brad. Frumos bradul, frumos jocul de artificii. Aici în Severin, cei care se ocupă de aşa ceva au devenit adevăraţi meşteri, în timp. Doar că am eu obsesia mea, că tot ce e stralucitor şi inutil miroase mai degrabă a circ fără pâine. Pe foarte mulţi îi orbeşte această strălucire, dar asta e şi rolul ei, în fond.

Multe poze şi multe filmări ale jocului de artificii. Toată lumea cu telefonul mobil pe sus. Nu se mai bucurau de frumuseţea artificiilor, totul era să imortalizeze AMINTIREA. Nu contează dacă ai trăit-o cu adevărat, important e să te lauzi prietenilor că ai participat la ea, că te-ai distrat. În fond, să te minţi pe tine însuţi.

Să aveţi un an plin de succese!

Sfântul Nicodim de la Tismana este un arhimandrit, întemeietorul mănăstirilor Vodiţa şi Tismana din Oltenia şi a mănăstirii Vişina pe valea Jiului. Pentru tot ce a făcut pentru ortodoxism şi neamul românesc este considerat ocrotitorul Olteniei.

Vecinii mei au câţiva copaci în curte care sunt plini toată vara de vrăbii şi alte păsări mici. Toată vara cântă, trilulesc de dimineaţa până seara. Acum, că a venit iarna, stau prin preajmă mai degrabă pentru mâncare. Curtea noastră se umple de multe ori de zeci de astfel de păsărei (aşa li se spunea la mine la ţară vrăbiilor), care ciugulesc firimiturile pe care le aruncăm special pentru ele.

Mai nou vecinii şi-au luat o pisică, care s-a dovedit a fi mai degrabă o “păsărică”, fiindcă toată ziua stă în vârful pomului, încercând să ajungă la celelalte păsărele.

Aşa că eu am hotărât să îi zic “pisirica”.

În imagine, un recital de trilăituri oferit de pisirica noastră, încercând să formeze un cor împreună cu păsărelele aflate pe celelalte crengi.

Finalul nu se regăseşte în imagine. Celelalte păsărele se pare că nu au apreciat calităţile muzicale ale pisiricii întrucât, atunci când aceasta s-a apropiat de ele, şi-au luat zborul.